RADIESTEZIE – magia nuielei de alun

By Nuca Auras | 1 martie 2017 | Blog

Îmi propun ca să scriu câteva articole despre detectarea surselor de apă potabilă, un lucru foarte important pentru toți cei ce execută lucrări de foraje puturi apa.

Voi începe cu radiestezia din vechime, când se folosește ca instrument de căutarea apei potabile, nuiau de alun, numită și toiagul din vechime.

 

Nu este de ajuns să fii un bun specialist în foraje puturi apa, ci mai trebuie să știi ude să construiești sursa de apă.

 

Despre căutătorii de apă s-au țesut lrgende, de multe ori răsplătiţi cu aur în timpurile vechi, apoi alungaţi de oamenii Bisericii chiar arși pe rug ca vrăjitori de Inchiziție, aceștia şi-au păstrat meșteșugul și l-au transmis din generație în generație ca un lucru de care depinde viața. Aceste cunoștințe sunt la fel de folositoare și astăzi.

 

Radiestezia era considerată o taină încă din Antichitate, dar abia în timpurile noastre a fost cumva demonstrată ştiinţific. Universul, se știe deja, este energie pură. Noi toți, animale plante, pietre conținem energie, ac ărei vibraţie este percepută numai de anumiți oameni, hărăziți de Dumnezeu cu posibilitatea de a o simți. Despre căutătorii de apă se spune că ei simt vibrațiile energiei din tot ce ne înconjoară, inclusiv energia apei aflată ascunsă în adâncul pământului, în cofraje de beton sau în organismul uman.

Căutătorii de apă nu devin automat și fântânari, de multe ori ei sunt diferiți de cei care se ocupa de foraje puturi apa, iar metoda lor de căutare este atât de veche încât se confundă cu apariția omului pe pământ și a constituit mult timp singura metodă de a găsi apa din adâncurile pământului, aceeași căutători de apă s-au implicat și în găsirea aurului sau al petrolului, cât ți în diagnosticarea bolilor trupului uman.

 

În căutarea apei radiesteziștii foloseau o nuia de alun în forma literei „Y”, ea era tăiată dintr-un alun obligatoriu tânăr în felul următor, creanga de bază trebuia să aibă 2 ani, iar celelalte două ramuri să aibă câte un an. Se spune că nuiaua se alege să fie de alun, deoarece acest copac crește departe de apele subterane și reacționează vibrând, ori de câte ori se află în apropierea izvoarelor de apă subterană.

 

Se spun tot felul de povești în legătură cu modul în care se ține nuiaua de alun, uni spun că se ține în dreptul inimii și paralel cu pământul, alții spun că nuiaua se ține lipită de corp pentru ai simți vibrația.

 

Sunt multe secrete pe care căutătorii de apă nu ni le spun. Știm totuși că căutarea apei cu magica nuia de alun presupune o mare cheltuială de energie.

 

Indiferent de metoda folosită, ne bucurăm și azi de roadele acestui meșteșug, chiar dacă sunt metode și instrumente moderne, de găsirea apei. Mulți specialiști în foraje puturi apa folosesc încă nuiaua de alun sau toiagul din vechime în căutarea sursei de apă potabilă


 

(Visited 50 times, 1 visits today)